Ieri dimineata m-am trezit foarte morocanoasa, asta pana cand am tras draperia si am vazut zapada care se asternuse pe acoperisul terasei si primii fulgi de zapada de anul acesta. M-am binedispus imediat si m-am umplut de energie.
Ador iarna si tot ce tine de acest anotimp: frigul, zapada, sarbatorile, accesoriile groase specifice perioadei, ciocolata si ceaiurile calde pe care le beau atunci cand vin de afara si am inghetat, colindele, timpul petrecut in interior la caldura alaturi de oamenii dragi din viata mea…

Dupa privelistea draguta cu care mi-am inceput ziua, m-am pregatit pentru birou si am plecat la drum. Din nefericire, cand am ajuns in Bucuresti, zapada se topise si nu mai era nici urma a existentei acesteia. Abia astept ca iarna sa-si intre cu adevarat in drepturi!

Tot episodul cu zapada m-a dus cu gandul la copilarie, la micile bucurii ale vietii si am reflectat asupra usurintei cu care realizam orice lucru marunt, la motivatia si ambitia care ma ajutau in scoala generala sa trec peste orice obstacol (pe vremea aceea, obstacolele erau legate de notele luate la scoala sau la Testele nationale din clasa a VIII-a).

Apropo de scoala generala, imi amintesc perioada cuprinsa de clasele a VII-a si a VIII-a. Eram o eleva foarte ambitioasa si mereu voiam sa am notele cele mai mari. Am fost inzestrata cu o gandire destul de logica si nu am avut probleme la stiintele exacte niciodata. Si la partea de gramatica ma descurcam foarte bine, era mai greu la compus, dar mereu am scos-o la capat.
In toata scoala generala am avut un profesor de Limba si literatura romana care ma subestima si, la fiecare simulare data la nivelul clasei sau al scolii, imi scadea puncte pentru te miri ce. De fiecare data imi sustineam punctul de vedere, dar nu reuseam sa ajungem la nici o cale de mijloc si mereu ma trezeam cu o nota de 8.00-8.50.
Imi amintesc cat de suparata eram si cum plecam acasa si mai determinata de a-i arata ca se inseala si ca intr-o zi ii voi demonstra domnului profesor cat de tare.
A mai trecut ceva timp si iata-ma in fata panoului pe care erau afisate rezultatele Testelor nationale, Limba si literatura romana – 9.50 (ti-am spus, partea de compunere nu era punctul meu forte). Imediat am mers sa-l caut pe domnul profesor si sa-i spun ca in toti cei 4 ani in care mi-a fost profesor, s-a inselat si rezultatul din acea zi ii demonstra asta.

Abia peste ani am realizat ca domnul profesor nu o facea cu rautate, stia ca sunt un elev care are nevoie de sustinere, dar ca sunt mult mai motivata sa fac lucrurile asa cum trebuie dupa un semi-esec.

Stau acum si ma gandesc: Unde s-a dus aceasta motivatie? In ultima perioada am fost distrasa de orice lucru marunt din jurul meu si am uitat cum e sa ma concentrez pe ceea ce-mi place sa fac, am uitat cum e sa fac totul cu determinarea de a-l realiza perfect.

Imi propun ca in urmatoarea perioada, in fiecare zi, sa fac cate ceva pentru a ajunge la aceasta perfectiune, la determinarea pe care o aveam in clasa a VIII-a.
Am inceput prin a-mi face putina ordine in agenda si prin a termina dezvoltarea unui proiect la serviciu.

 

Tu ce faci pentru a te motiva si cum reusesti sa faci totul in viata cu determinarea de a-l face perfect?

Daca vrei sa vezi cele mai recente postari sau video-uri aparute pe blog/canalul meu, te invit sa ma urmaresti pe FacebookInstagram si Youtube.

Stefania Medelet

6 thoughts on “Unde a disparut motivatia?”

  1. Making lists! That's how i stay motivated. Sunt foarte ciudatica si un pic OCD, dar daca ma apuc sa fac o lista, ma tin de ea. Daca nu, zic ca fac aia si aia, apoi uit. Sau incep ceva si spun ca termin maine. That never happens! :))
    La fel si cu blogging-ul. Daca ma apuc sa-mi fac un program, oricat de obosita as fi seara, nu ma las pana nu-mi termin articolul.
    E un fel de curaj gaina, hai ca poti! :)))

    1. Am incercat si varianta cu liste, a functionat pana la un punct. Mai nou, am inceput sa urmaresc diverse cursuri motivationale online, mai ales cand sunt in trafic. Sper sa ma pot tine de programul stabilit acum. Pupici, S.

  2. E usor sa te iei cu altele si sa uiti care e motivatia ta, sa uiti care e scopul tau si unde vrei sa ajungi. Suntem mereu pe fuga, avem mereu de facut lucruri, dar cred ca e important sa mai facem putin o abatare de la rutina zilnica si sa facem ceva si pentru noi…ceva care stim ca ne ajuta! Pe unii ii ajuta listele, pe altii plimbrile in aer liber, pe altii un weeekend departe de tot…E important sa gasesti "cheia" si sa o folosesti ori de cate ori e nevoie!
    Te pup si spor!

    1. Multumesc, Lory! Am inceput sa ma ocup de liste si am intocmit liste de cumparaturi, liste de TO DO, etc. M-am convins inca o data ca planificarea din timp ma ajuta mult mai mult. Te pup :*

  3. Buna, e pentru prima data cand va vizitez blogul si vreau sa va spun ca imi place ceea ce faceti! mult succes si continuati tot asa… v-am adaugat la favorite 🙂

Leave a Reply to Eva Luna Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.