Buna,

Ti-am povestit in acest articol cum au decurs pregatirile pentru nunta mea, cate peripetii!!
Desi au trecut aproape 8 luni de atunci, astazi m-am hotarat sa-ti povestesc cum a fost ziua nuntii.

Voi incepe cu seara precedenta marelui eveniment:

Vineri, ora 18.00: Vorbesc inca o data cu personalul restaurantului si realizez ca etichetele pentru asezarea la mese a fiecarui invitat nu au fost pregatite si nici nu mai e timp pentru ele. Ce e de facut? Caut lista invitatilor si dau o fuga la birou, caut niste coli si ma apuc de editat si tiparit.
Toata operatiunea dureaza cateva ore, traficul este infernal si deja e ora 23.00 iar eu nu am terminat tot ce aveam de facut.

Vineri, ora 23.00: Plec de la birou si nu ma indrept spre casa ci merg sa ma intalnesc cu cativa prieteni veniti de departe pentru nunta mea.

Sambata, ora 02.00: Ajung, in sfarsit, acasa. Fac repede un dus si ma intind pe pat, oboseala si-a spus cuvantul.

Ziua nuntii:

Sambata, ora 07.00: Ma trezesc, beau o cafea, ma gandesc ca astazi trebuie sa fiu cat se poate de linistita, orice eveniment neprevazut nu-mi va schimba starea de spirit. Ma indrept catre salonul unde urmeaza sa-mi aranjez parul, am programare la ora 8.00 dar tipa care urmeaza sa ma coafeze nu a ajuns, a avut un accident minor de masina. Pana la urma totul decurge conform planului si la ora 10.00 sunt acasa unde ma astepta Mirela sa ma machieze si Alina, pregatita sa imortalizeze orice moment.

Sambata, ora 12.00: Plec de acasa, desi cununia civila ar trebui sa inceapa abia la 13.30. Trec pe la spitalul in care bunica mea este internata deoarece vreau neaparat sa-mi vada rochia de cununie. Plec de la spital cu inima stransa si sper ca medicul sa-i dea voie sa vina la biserica si sa fie alaturi de mine.

Sambata, ora 13.20: Nasii nu au ajuns inca la Starea Civila si ofiterul ma anunta ca trebuie sa intram. Toata nebunia dureaza 10 minute, iesim din cladire si apar si nasii. Afara a inceput sa ploua, facem cateva poze si fiecare se indreapta catre masini/taxi. Pentru ca parintii si bunicii au venit cu taxi, le spun sa mearga in masina mea si eu voi astepta un taxi care urmeaza sa soseasca in 7 minute. Ghinionul meu, strazile sunt foarte aglomerate si astept acel taxi jumatate de ora. Intre timp, decid sa o iau cu mine pe verisoara mea (fiica nasilor). Pe drum, imi spune ca ii e foame si intram intr-un McDrive.
Acasa ma astepta familia si cativa apropiati. Primesc cateva telefoane ingrijoratoare si ii linistesc pe toti.

 

Sambata ora 15.00: Pentru ca mai am suficient de mult timp pana voi imbraca rochia de mireasa, ma gandesc ca nu voi putea sa stau incaltata in pantofii Stiletto toata noaptea si dau o fuga pana in mall, peste drum, sa caut o pereche de balerini nude/albi. Nu gasesc ce-mi trebuie dar achizitionez o pereche animal print (o combinatie de alb, gri si negru).

Sambata, ora 18.00: Dupa ce m-am imbracat in rochia de mireasa si toata lumea e gata de plecare cautam masini/taxi/Uber pentru a ajunge la biserica. Raman acasa, acompaniata de nasa si verisoara mea, in asteptarea ultimului taxi. Se pare ca soferul a inteles gresit adresa si ii e greu sa intoarca 500m si sa ajunga in fata blocului. Anulez comanda si chem un nou taxi, alte 15 minute de asteptare…

 

Sambata, ora 18.50: Ajung la biserica, familia si prietenii ma asteapta nerabdatori. Preotul vine la noi si ne invita in biserica dar avem alta problema, Alex (sotul meu) nu e de gasit. Se pare ca emotiile asteptarii si-au spus cuvantul si a trebuit sa lipseasca cateva minute la baie.

 

Sambata. ora 20.15: Ajung la restaurant cu prima masina plecata de la biserica si ma asigur ca totul e pregatit pentru primirea invitatilor. De aici, totul decurge conform planului pana cand o parte din invitati imi spun ca au solicitat bere care aparea pe unele dintre meniurile de servire desi nu era inclusa. Este o greseala a personalului si o repara imediat.
3 dintre prietenele mele imi fac o surpriza si canta cateva melodii pentru mine si sotul meu. Ma emotioneaza foarte tare, am niste prieteni minunati!

 

Duminca, ora 07.00: Ma gandesc la invitatii mei care au mai multa nevoie sa mearga acasa cu masina mea si decid sa caut un taxi. Ma insotesc parintii mei. In aplicatii si la telefon nu reusesc sa gasesc nici o masina disponibila, asa ca ies in strada, plina de gratie si in rochia de mireasa, port dupa mine cele 2 lumanari de la cununia religioasa.
Reusesc sa opresc un taxi si la ora 08.00 ajung acasa, ma demachiez, fac un dus si ma intind pe pat. Inainte de a adormi respir usurata, toata nebunia s-a terminat, maine plec in luna de miere, tot stresul a trecut.

Tu prin ce peripetii ai trecut la nunti sau chiar la nunta ta? Daca ti-a placut, intoarce-te zilele urmatoare! Urmeaza Peripetii de la sedinta Trash the Dress.

Pupici, S.

 

6 thoughts on “Peripetii de mireasa in Bucuresti – Jurnal de Bord #2”

  1. Ce frumoasa ai fost ! Si eu am intrat in "febra" pregatirilor, am nunta in octombrie. De-abia astept! Sper din tot sufletul sa nu apara incurcaturi pana atunci sau in ziua aceea ca sa nu ma transform in bridezilla :))

    1. Multumesc! Important e sa-ti faci o lista cu cele mai importante lucrurile pe care le doresti si sa nu te stresezi prea mult. Nu conteaza ce se va intampla sau daca totul va iesi asa cum ti-ai dorit, ziua nuntii va fi a ta si tu trebuie sa te simti bine. Pupici, S.

  2. Hai ca m-ai emotionat…
    Cred ca a fost destul de stresanta ziua, dar s-a dus…eu ma gandesc asa: multe luni de stres, bani, nebunie, agitatie si discutii….si totul se duce intr-o noapte!!!
    Dar trebuie sa fie cea mai frumoasa noapte! Asa ca…merita!
    Imi este teama sa nu apara ceva in ziua nuntii care sa ma indispuna…sunt super mega emotionanta si pot incepe foooooarte reepede sa plang! Le-am zis alor mei si tuturor sa o tina mai departe pe mami….cel putin pana la restaurant. Ca daca o vad ca plange…s-a dus tot machiajul meu!!! πŸ™‚
    Abia astept sa trec si eu pe acolo! πŸ™‚

    Te pup si….felicitaaaaaari!

    1. Multumesc, Lory! Au fost atat de multe lucruri care nu au mers conform planului initial…dar in ziua nuntii nu m-am lasat influentata de nimic si m-am simtit foarte bine, foarte linistita si m-am bucurat de fiecare moment. Pupici, S.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *